Clipa se petrece lin în urna timpului, ţesând împrejurul nostru fire lungi de linişte. Şoaptele umbrelor nopţii îşi cântă suspinul în surdină. Timpul pare a încremeni în loc. Un Univers nemărginit se descoperă ochilor noştri uimiţi. Nimic nu mai este ce pare a fi.
Acum a devenit o eternitate a Spaţiului. O clipă în imensitatea timpului se scurge prin noi. Magia momentului ne învăluie în mii de ape. Sărutu-i tandru ne mângâie fruntea. Fiorul lăuntric se pierde din noi în depărtare. Căldura sentimentului de revelaţie ni se împrăştie în trup cu viteza luminii.
Mănunchi de foc şi vrajă, flăcări din soare sau stele arzând, să-ţi dai seama, în infinit, e greu. Lumini şi umbre ne prind în horă. Jocul lor haotic ne ameţeşte, ne îmbată simţurile. Percepţiile ni se preschimbă în fluiditatea visului; visul în forţa clipei.
Un secol pare că a trecut de când liniştea ne-a sustras rigorilor scurgerii timpului. Universul şi-a întors filele, dezvăluindu-ne în sunete şi imagini veşnicia ascunsă într-o secundă. Să îndrăzneşti a privi înlăuntrul ei, să-i înveţi complexitatea revelaţiei, să-i simţi înţelepciunea, să-i guşti bucuria, să-i înţelegi mesajul, să-i păstrezi secretul... Nici nu mai ştim ce să alegem.
Clipa perfectă şi-a aruncat faldurile asupra lumii încremenite. Ne-a atras cu promisiunea nemuririi. Ne-a fermecat cu frumuseţea simţirilor. Ne-a îmbătat cu parfumul iubirii. Ne-a surprins în emoţia descoperirii.
Acum a devenit o eternitate a Spaţiului. O clipă în imensitatea timpului se scurge prin noi. Magia momentului ne învăluie în mii de ape. Sărutu-i tandru ne mângâie fruntea. Fiorul lăuntric se pierde din noi în depărtare. Căldura sentimentului de revelaţie ni se împrăştie în trup cu viteza luminii.
Mănunchi de foc şi vrajă, flăcări din soare sau stele arzând, să-ţi dai seama, în infinit, e greu. Lumini şi umbre ne prind în horă. Jocul lor haotic ne ameţeşte, ne îmbată simţurile. Percepţiile ni se preschimbă în fluiditatea visului; visul în forţa clipei.
Un secol pare că a trecut de când liniştea ne-a sustras rigorilor scurgerii timpului. Universul şi-a întors filele, dezvăluindu-ne în sunete şi imagini veşnicia ascunsă într-o secundă. Să îndrăzneşti a privi înlăuntrul ei, să-i înveţi complexitatea revelaţiei, să-i simţi înţelepciunea, să-i guşti bucuria, să-i înţelegi mesajul, să-i păstrezi secretul... Nici nu mai ştim ce să alegem.
Clipa perfectă şi-a aruncat faldurile asupra lumii încremenite. Ne-a atras cu promisiunea nemuririi. Ne-a fermecat cu frumuseţea simţirilor. Ne-a îmbătat cu parfumul iubirii. Ne-a surprins în emoţia descoperirii.
Bogăţia darului primit ne înfioară. O comoară nepreţuită ne-a fost depusă în priviri. Strălucirile-i de cristal ni se furişează în suflet. Lumina cunoaşterii de sine ne scaldă inima şi gândirea. Să luăm aminte la învăţăturile ei.
Dialora
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu