De unde venim? De ce existăm? Vom afla vreodată? Dar vrem cu adevărat să ştim? Să cunoaştem adevărul despre natura umană? Şi de l-am afla, l-am putea accepta? Ne-am mai putea accepta pe noi înşine? Ne-am opri să reflectăm asupra viitorului nostru? Ne-am îndrepta greşelile, ca să nu le repetăm pe ale Strămoşilor? Să lăsăm deoparte materialismul? Să ne concentrăm asupra spiritului? Sau ne vom lăsa purtaţi de egoism, de plăceri mărunte.
Vom continua să ignorăm vocea Naturii? Vom învăţa vreodată să o preţuim? Să ne bucurăm de ea fără să distrugem? Sau o vom sili să se apere de noi.
Ne vom dezbăra să urâm cu atâta pasiune? Să ne urâm, în ultimă instanţă. N-am putea împrăştia iubire în jurul nostru? Doar iubire. Am putea trăi aşa? Am vrea? Sau impulsurile interioare, acele voci ale lăcomiei, mândriei deşarte, interesele egoiste, sunt mai puternice decât noi. Le vom lăsa să ne conducă viaţa? Când vom deschide ochii? Când vom îndepărta vălul ce ne acoperă orizontul? Când vom începe să ascultăm? Când vom permite spiritului să simtă, gândului să zboare liber?
Ne vom permite vreodată să judecăm, să ne judecăm? Să ne punem curiozitatea în slujba aflării secretelor chiar de sub privirile noastre? Am putea să ne bucurăm de dărnicia Naturii, fără dorinţa absurdă, malefică de a deveni Dumnezei?
Vom continua să ignorăm vocea Naturii? Vom învăţa vreodată să o preţuim? Să ne bucurăm de ea fără să distrugem? Sau o vom sili să se apere de noi.
Ne vom dezbăra să urâm cu atâta pasiune? Să ne urâm, în ultimă instanţă. N-am putea împrăştia iubire în jurul nostru? Doar iubire. Am putea trăi aşa? Am vrea? Sau impulsurile interioare, acele voci ale lăcomiei, mândriei deşarte, interesele egoiste, sunt mai puternice decât noi. Le vom lăsa să ne conducă viaţa? Când vom deschide ochii? Când vom îndepărta vălul ce ne acoperă orizontul? Când vom începe să ascultăm? Când vom permite spiritului să simtă, gândului să zboare liber?
Ne vom permite vreodată să judecăm, să ne judecăm? Să ne punem curiozitatea în slujba aflării secretelor chiar de sub privirile noastre? Am putea să ne bucurăm de dărnicia Naturii, fără dorinţa absurdă, malefică de a deveni Dumnezei?
Ne punem atâtea întrebări la care credem că răspunsurile nu le vom afla niciodată. Ne amăgim cu false presupuneri. Găsim justificări pentru cele mai urâte porniri umane. Cine ne dă dreptul să justificăm lăcomia, moartea, orgoliul, ura? Credem că am devenit mai buni proslăvind banul? Permiţându-i să ne domine? E cumva dorinţa mascată de a ne lăsa purtaţi de val, fără să ne pese unde ne duce?
Oricine are preţul lui, se spune la tot pasul. A ajuns de-a dreptul o credinţă. Iar incoruptibilii, din ce în ce mai puţini, sunt marginalizaţi. Adevărul se preschimbă în minciună, minciuna în adevăr. Spiritul e aruncat la gunoi, imaginaţia e dispreţuită.
Unde ne sunt valorile? Ce-am făcut cu ele? Ce-am făcut din noi? Cine vrem să fim? Mai ştim? Mai vrem să ştim? Vrem să aflăm ce ne rezervă viitorul? Să ne întoarcem privirile spre trecut. Strămoşii ne-ar răspunde: Nimic nu e nou pe lume. Totul s-a petrecut şi se va mai petrece.
Vom avea înţelepciunea să schimbăm ceva din toate astea?
Alegerea ne aparţine.
Oricine are preţul lui, se spune la tot pasul. A ajuns de-a dreptul o credinţă. Iar incoruptibilii, din ce în ce mai puţini, sunt marginalizaţi. Adevărul se preschimbă în minciună, minciuna în adevăr. Spiritul e aruncat la gunoi, imaginaţia e dispreţuită.
Unde ne sunt valorile? Ce-am făcut cu ele? Ce-am făcut din noi? Cine vrem să fim? Mai ştim? Mai vrem să ştim? Vrem să aflăm ce ne rezervă viitorul? Să ne întoarcem privirile spre trecut. Strămoşii ne-ar răspunde: Nimic nu e nou pe lume. Totul s-a petrecut şi se va mai petrece.
Vom avea înţelepciunea să schimbăm ceva din toate astea?
Alegerea ne aparţine.
Dialora
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu