Frumusetea in timp

Muza de inspiratie pentru artisti, subiect inepuizabil pentru oamenii de stiinta, frumusetea feminina s-a aflat mereu in centrul preocuparilor umane. In ce epoca din istoria lumii se regaseste frumusetea absoluta? S-a inventat oare vreo oglinda fermecata care ar putea sa ne plimbe de-a lungul timpului si sa ne spuna ca exista cea mai frumoasa femeie nascuta vreodata? Nu chiar... Fiecare secol si-a construit propriile tipare de frumusete, a hranit mituri fascinante, a descoperit trucuri de perfectiune si a reinventat valoarea cuvantului frumuste. Cum alegi cea mai frumoasa femeie din lume dintre miile de zeite, regine, imparatese, amazoane, top modele, actrite sau splendori anonime? Este practic imposibil... Dar exista nume asociate cu eternul feminin, femei asociate cu o anumita forma arhetipala de exprimare a frumusetii. Cine nu a auzit de ochii incondeiati ai Cleopatrei sau de tenul ireal de alb al gheiselor? Frumusetea feminia a avut micile ei retete de succes si nu trebuie subestimata niciodata dorinta femeii de a se pune in valoare. Nici acum 1000 de ani si nici in ziua de azi...

Ritualuri de frumusete au existat inca din antichitate, in mormintele din Egipt descoperindu-se adevarate truse de machiaj complexe. In 1372, egiptenii bogati foloseau pentru igiena corporala zilnica apa minerala din izvoare si isi aplicau masca de argila pe intreg corpul de pe malurile nisipoase ale Nilului. Egiptenii se mai rasfatau si prin baile cu lapte. Legenda sau nu, despre Cleopatra, regina Egiptului, se credea ca se imbaia in lapte de margarita. Machiajul egiptenilor ramane o sursa de inspiratie pentru cei mai iscusiti machiori ai vremurilor de azi.In Sparta si Atena, machiajul era permis doar curtezanelor, insa cu timpul s-a preschimbat intr-o adevarata arta. Romanii in schimb aveau un cult al parfumului si al ingrijirii pielii, baile publice reprezentand adevarate institutii de infrumusetare. Se purta tenul alb sau in nuante de roz, iar in perioada de inceput a imperiului roman, femeile nobile isi epilau tot corpul cu ceara, aplicau mese false in par pe care le aranjau cu ajutorul fierului incins.In Evul Mediu femeile erau considerate frumoase daca aveau o frunte inalta, iris in nuante ce aminteau de bijuteriile emeilate si sprancene micute si subtiri. In timpul Renasterii frumusetea constituia combinarea a trei culori: rosu, alb si negru. Pielea, dintii si mainile trebuiau sa fie izbitor de albe, buzele, obrajii si unghiile erau considerate atractive daca erau rosii, iar ochii, sprancenele si genele erau considerate feminine daca aveau culoarea neagra.In secolul 18 femeile au renuntat la rosul violent aplicat pe obraz in favoarea rosului galbui sau chiar a movului, a rozului si a portocaliului. Ce nu face o femeie ca sa fie frumoasa? Daca azi putem apela la chirurgia estetica pentru a ne corecta sau modela corpul, femeile din secolul 18 foloseau corsetele inca din copilarie. Chiar daca duceau la deformarea coastelor si la modificarea unor organe interne...

Deaoarece fardurile nu erau raspandite si nici accesibile oeicui la inceputul secolului 20, femeile de rand foloseau ca fard funinginea obtinuta prin afumarea unei farfurioare cu ajutorul unei lumanari aprinse. Tenul foarte alb era pus in valoare de pleoapele fardate in nuante de gri inchis spre negru.Acum, in plin secol 21, produsele de ingrijire si infrumusetare nu mai este o enigma pentru nimeni. Sunt la indemana oricarei femei, sunt din cele mai sofisticate si se presteaza oricarui gust si nevoi. Practicile infrumusetarii au incetat sa mai reprezinte apanajul nobililor, un lux al claselor sociale de sus, un secret bine pazit sau un stigmat al curtezanelor. Au devenit obicei si necesitate.

text modificat si prelucrat de Dialora